Fatza’i era brazdata de o adanca umbra de tristetze, chipui ei de copila luase un aer de maturitate, lacrimile nu mai conteneau..nu le mai putea stapani..nu le mai putea ascunde..parea un om ce aflase mai mult decat corpu’i gingash poate sustzine. Ne mai putand respira aerul plin de pacate, rau si minciuna’si scoase capul mic..si acum greoi..pe geam.
El o vede..
..In lumina de asfintzit a lui cuptor lacrimile nu faceau altceva decat sa ii evidentieze culoarea marii ce’o aveau ochii ei..Tristetzea ii era shtearsa de caldura razelor roshiatice ale soarelui..adierea usoara a vantului, ce prevestea inserarea, ii rasfira buclele aurii dandu’le armonia unui cantec..Pentru el era mai frumoasa ca oricand..toata tristetzea ei ii parea feerica..maturitatea ei brusca il contopea..il intriga..Il facea o sa o doreasca mai mult ca niciodata..Sa’i simta caldura lacrimilor aproape de fata lui..sa o stranga in brate..sa simta cum corpul i se frange’n bratele lui..
Pentru prima data in acea zi, ea zambi.Ii zambi.O gropita timida se ivi in obrazul ei strabatut de lacrimi.Atat..seriozitatea momentului reveni asupra’i.Fara vrun alt semn, ishi retrase capul, intorcandu’se in camera..Lasa in urma ei un amalgam de sentimente adapostite de o rochie cafenie, mult prea stransa pentru delicatu ei trup.
Fu de’ajuns…
Secunda dedicata ii patrunse prin tot corpul, trimitand fiori pana in cel mai “de nepatruns” loc.Surasul ascuns a fost asemenea clipelor “lor”: neshtiute de nimeni, suave si placute la extrem.Tinandu’shi capu rezemat in palme, cu ochii atintzi spre geamul fetii, isi aminti cum, privind’o, ishi “satura” ziua..cum palmele ei calde ii tzintuiau buzele pentru a nu shopti cuvinte de prisos..cum admira forma buzelor ei, uneori prea fierbinti alteori prea reci,dar mereu trandafirii..cum mirosul pielii ei il imbata de indata ce usha camerei se dadea in laturi…Alaturi de ea era bine..alaturi de ea nu mai avea nevoie de nimic.Ea era apa, aerul si mancarea.
Se uita din nou pe ferestra.De data asta nu mai scoase capul pe geam, nu vroia ca el sa o vada.Clipele ei de fericire se scursesera prea repede.Desi la o varsta frageda “atinsese” o, aparent, intangibila tristete.Chipul sau, ochii de migdala amara, zambetul strengaresc fusesera ultimele lucruri pe care, in ceatza, le zari.
..Apoi lovi pamantul.
