mi’e frica.mi’e frica de lumina.de intuneric.de umbre.de soare.de luna.de ce mult.de ce e prea putin…mi’e frica de oameni mai mult decat de animale.de viata mai mult k de moarte.de ceea ce e elucidat mai rau decat de mister.dar tie?!esti acel gen de persoana care merge pe o banda continua fara intentia de o depasi?..creezi o alta punctata?..sau pur si simplu uiti de reguli traind viata nepasandu’ti de tipul liniei?!. ti’e frica?!…de mine de tine?!..de noi?!…intr’o lume in care nimanui nu’i pasa ar trebui sa’ti fie..nu mai jtim sa traim.sa apreciem.sa iubim.sa dam o mana de ajutor..cand ai mirosit o floare ultima data?cand ai mers pe un drum inconjurat de minunatii ale naturii fara sa t uiti la ceas?de cand nu ai mai facut o fapta buna fara sa ceri ceva in schimb?…incepi sa realizezi?de asta mi’e frica…nu mai stim sa pretuim..facem lucrurile mecanic…mancam pentru ca asa trebuie..cumparam flori pentru ca asa trebuie..iubim pentru ca unii au zis ca e ceva frumos…spunem “te iubesc” pentru ca am auzit ca iti trebuie curaj sa zici…ne prabusim intr’un abis..al inconstientei…trezeste’te!!! ceea ce faci nu e bine! mi’e frica acum si de tine…esti inca un lucru adaugat pe nesfarsita mea lista…a ta cum suna?!..ti’e frica de ceva? e vrun gand ce te ingrozeste?daca da atunci poti fi fericit..te poti considera nici mai mult nici mai putin decat un om normal..
