povestea mea se limiteaza la poze.se incadreaza perfect in rama uneia.poze de mine.cu mine.pentru
mine…fiecare poza e un nou capitol.un nou inceput.o noua perspectiva.o noua elucidare a unui vechi mister.poza e un eu obiectiv.simplu.fara resentimente..o exprimare sublima si exacta a ceea ce inseamna fericire, tristete, acea clipa, acea secunda cand zambesti la camera, momentul in care apesi pe declansator..cand in mana ta sta sa delimitezi ceea ce e clar de neclar, apropierea de subiect…Oare o poza te poate descrie?te arata asa cum esti defapt?iti arata mai mult interiorul decat exteriorul?ce e defapt o poza?ce suntem noi defapt?suntem mai mult decat un instaneu?decat o banala poza afisata intr’o expozitie?suntem oare mai mult decat o combinatie de culori amestecate pe o foaie usor lucioasa?suntem asemeni unor acuarele ce pe masura ce trece timpul se crapa si isi pierd din intensitate?sunte mai mult decat un praf de stele?decat ramasitele unei explozii ce a avut loc acum milioane de ani?si tu..si eu..sutem DOAR…si atat..
