Soarele urmeaza tacit curbura pamantului parand ca-si inneca discul auriu in va
lurile involburate ale marii, vrand sa dispara odata pentru totdeuna.lumina i se imprastie intr’un mod neuniform pe culoarea albastra a marii reflectand o culoare rosie..un foc de iluzii, sentimente..toate disparand odata cu el..Din diametrala’i stare..se inaltza..abia trezita, dintr’un somn poate mult prea adanc, astrul noptii.razele’i lumineaza fiecare chip ce trece..orice strada mai mult sau mai putiind pustiita…de lume sau de sentimente..
Intrun asemenea peisaj fantasmagoric ma aflu si eu..luptandu’ma intre a’mi inneca dorintele in inspumata mare ce nemilos strapunge tarmul cu ale sale valuri..si a le afisa pe o straduta uitata de toti cu exceptia strajerului noptii, aidoma unui suflet..al meu suflet..ce sa aleg?soarele ce se plasa pagubas sau luna cea plina de speranta? discul ce arde sau cel ce linisteste?furia si dezamagirea sau calmul si nadejdea schimbarii in bine?…
