Ea..si el. august 27, 2008

Fatza’i era brazdata de o adanca umbra de tristetze, chipui ei de copila luase un aer de maturitate, lacrimile nu mai conteneau..nu le mai putea stapani..nu le mai putea ascunde..parea un om ce aflase mai mult decat corpu’i gingash poate sustzine. Ne mai putand respira aerul plin de pacate, rau si minciuna’si scoase capul mic..si acum greoi..pe geam.

El o vede..

..In lumina de asfintzit a lui cuptor lacrimile nu faceau altceva decat sa ii evidentieze culoarea marii ce’o aveau ochii ei..Tristetzea ii era shtearsa de caldura razelor roshiatice ale soarelui..adierea usoara a vantului, ce prevestea inserarea, ii rasfira buclele aurii dandu’le armonia unui cantec..Pentru el era mai frumoasa ca oricand..toata tristetzea ei ii parea feerica..maturitatea ei brusca il contopea..il intriga..Il facea o sa o doreasca mai mult ca niciodata..Sa’i simta caldura lacrimilor aproape de fata lui..sa o stranga in brate..sa simta cum corpul i se frange’n bratele lui..

Pentru prima data in acea zi, ea zambi.Ii zambi.O gropita timida se ivi in obrazul ei strabatut de lacrimi.Atat..seriozitatea momentului reveni asupra’i.Fara vrun alt semn, ishi retrase capul, intorcandu’se in camera..Lasa in urma ei un amalgam de sentimente adapostite de o rochie cafenie, mult prea stransa pentru delicatu ei trup.

Fu de’ajuns…

Secunda dedicata ii patrunse prin tot corpul, trimitand fiori pana in cel mai “de nepatruns” loc.Surasul ascuns a fost asemenea clipelor “lor”: neshtiute de nimeni, suave si placute la extrem.Tinandu’shi capu rezemat in palme, cu ochii atintzi spre geamul fetii, isi aminti cum, privind’o, ishi “satura” ziua..cum palmele ei calde ii tzintuiau buzele pentru a nu shopti cuvinte de prisos..cum admira forma buzelor ei, uneori prea fierbinti alteori prea reci,dar mereu trandafirii..cum mirosul pielii ei il imbata de indata ce usha camerei se dadea in laturi…Alaturi de ea era bine..alaturi de ea nu mai avea nevoie de nimic.Ea era apa, aerul si mancarea.

Se uita din nou pe ferestra.De data asta nu mai scoase capul pe geam, nu vroia ca el sa o vada.Clipele ei de fericire se scursesera prea repede.Desi la o varsta frageda “atinsese” o, aparent, intangibila tristete.Chipul sau, ochii de migdala amara, zambetul strengaresc fusesera ultimele lucruri pe care, in ceatza, le zari.

..Apoi lovi pamantul.

Soarele sau luna? august 27, 2008

Soarele urmeaza tacit curbura pamantului parand ca-si inneca discul auriu in valurile involburate ale marii, vrand sa dispara odata pentru totdeuna.lumina i se imprastie intr’un mod neuniform pe culoarea albastra a marii reflectand o culoare rosie..un foc de iluzii, sentimente..toate disparand odata cu el..Din diametrala’i stare..se inaltza..abia trezita, dintr’un somn poate mult prea adanc, astrul noptii.razele’i lumineaza fiecare chip ce trece..orice strada mai mult sau mai putiind pustiita…de lume sau de sentimente..

Intrun asemenea peisaj fantasmagoric ma aflu si eu..luptandu’ma intre a’mi inneca dorintele in inspumata mare ce  nemilos strapunge tarmul cu ale sale valuri..si a le afisa pe o straduta uitata de toti cu exceptia strajerului noptii, aidoma unui suflet..al meu suflet..ce sa aleg?soarele ce se plasa pagubas sau luna cea plina de speranta? discul ce arde sau cel ce linisteste?furia si dezamagirea sau calmul si nadejdea schimbarii in bine?…

mi’e frica august 27, 2008

mi’e frica.mi’e frica de lumina.de intuneric.de umbre.de soare.de luna.de ce mult.de ce e prea putin…mi’e frica de oameni mai mult decat de animale.de viata mai mult k de moarte.de ceea ce e elucidat mai rau decat de mister.dar tie?!esti acel gen de persoana care merge pe o banda continua fara intentia de o depasi?..creezi o alta punctata?..sau pur si simplu uiti de reguli traind viata nepasandu’ti de tipul liniei?!. ti’e frica?!…de mine de tine?!..de noi?!…intr’o lume in care nimanui nu’i pasa ar trebui sa’ti fie..nu mai jtim sa traim.sa apreciem.sa iubim.sa dam o mana de ajutor..cand ai mirosit o floare ultima data?cand ai mers pe un drum inconjurat de minunatii ale naturii fara sa t uiti la ceas?de cand nu ai mai facut o fapta buna fara sa ceri ceva in schimb?…incepi sa realizezi?de asta mi’e frica…nu mai stim sa pretuim..facem lucrurile mecanic…mancam pentru ca asa trebuie..cumparam flori pentru ca asa trebuie..iubim pentru ca unii au zis ca e ceva frumos…spunem “te iubesc” pentru ca am auzit ca iti trebuie curaj sa zici…ne prabusim intr’un abis..al inconstientei…trezeste’te!!! ceea ce faci nu e bine! mi’e frica acum si de tine…esti inca un lucru adaugat pe nesfarsita mea lista…a ta cum suna?!..ti’e frica de ceva? e vrun gand ce te ingrozeste?daca da atunci poti fi fericit..te poti considera nici mai mult nici mai putin decat un om normal..

loc de dat cu capul! august 27, 2008

azi am dat cu capul de un zid.un zid creat nu stiu de cine.am impresia ca acel zid a fost intotdeauna acolo si a fost pus special sa ma trezesc.nu stiu daca m’am trezit complet.si nu stiu de ce tocmai azi l’am vazut.iluzii.vise.sperante.toate aceste lucruri s’au lovit odata cu mine.ele s’au spulberat.eu..ei bine eu am supraietuit.singura.cineva a zis ca zidul iti poate face 3lucruri: un cucui, sa’ti crape capul, sau sa te trezeasca.eu inca nu stiu..oscilez intre un cucui..si craparea capului..sau poate ca in felu asta se manifesta trezirea.e amara.e dureroasa.nu vreau sa o accept..insa privind spre orizontul nemarginit ce aici il putem numi viitor imi dau seama ca trebuie.ca nu am alta solutie decat sa cobor cu picioarele pe pamant.sa ma intorc la realitate.sa uit de vise si de sperante care nu’si au rostul.ceatza ce inainte poate acoperea zidul s’a risipit.am fost fortata sa infrunt adevarul si desi ma doare trebuie sa’l recunosc.poate e vina viselor.poate a sperantelor.mereu e asa.mereu visez si ajung la nori.sunt fortata sa ma dau jos si refuz.acum vreau sa refuz si nu pot.atunci cand refuzam ma trezeam intr’o anumita clipa, paradoxal ce parea fericita, din viata mea ca pic.ca pic in gol.ca ma izbesc de pamant.acum..n’a fost vorba de o cadere.am auzit un zgomot.si am simtit o durere groaznica de cap.si am simtit singuratatea.e apasatoare.cred ca incep sa ma trezesc..si nu vreau..imi place sentimentul de visare.de dragoste.de fericire.dar..

totul, dar nimic? august 27, 2008

sunt in unul din acele momente in care ma simt prost!..sau proasta in functie de preferinte.mi’e frig, dar mi’e cald.te iubesc, dar te urasc.dorm,dar sunt treaza.simt ca ma sufoc, iar atunci cand ma gandesc ca a sosit clipa imi dau seama ca am suficient aer.am prieteni, dar ma simt singura.tocmai a nins.imi place cand ninge..e un sentiment placut..de puritate.zapada ma face sa ma gandesc.la tot, dar la nimic.la mine, dar la noi.u?treci vrodata prin asta?sa fii confuz?sa nu stii ce simti defapt?sa ai impresia ca traiesti intr’o clepsidra cu nisipul scurgandu’se din ce in ce mai repede?sau pur si simplu esti un firicel de nisip fara nicio putere de decizie?daca da..intoarce clepsidra..nu lasa sa te scurgi de tot..nu fa ca mine..e totul sau nimic..nici de cum..totul, dar nimic…

maturizare..sau adultii de maine. august 27, 2008

ne maturizam.crestem.din copiii ce suntem azi devenim adultii de maine.uneori nu vrem.alteori abia asteptam.dar adultii de azi nu sunt si ei copiii de ieri?..ceea ce aveau mai pur in ei, ce era mai frumos oare nu se pastreaza?o sa pierdem tot?o sa vina o zi in care o sa ne zicem: gata de azi nu mai sunt un copil?!o sa uitam de veselie si joaca devenind pur si simplu sobri si rigizi?sau o sa ne contrazicem cu timpu spunand ca noi nu vrem sa crestem?oare o sa fiu si eu printre cei care pur si simplu se pun de’a curmezisul drumului refuzand sa inainteze?oare exista o cale de mijloc?vreau sa raman o fetita “prea” zambareata si cu codite.sa rad.sa plang.dar in acelasi timp vreau sa cresc.sa ma maturizez.sa devin un alt eu.uneori sa ma joc cu papusi.sa zburd.sa numar floricele pe campii fara ca cineva sa se uite urat la mine.fara sa ma intrebe “nu esti cam mare pentru asta?”..alteori sa stiu ce inseamna o responsabilitate.sa am franghia vietii in propriile’mi maini.indiferent de decizie.de ani.de timp.de zilele.de literele ce ma despart de cuvantul “adult” eu vreau sa fiu un pic din fiecare.bebelus.copil.adolescent.adult.oare e posibil?sa insel timpu, dar in acelasi timp sa mi’l fac prieten?

fericirea’i trista. august 27, 2008

vad viata roz.tinand cont ca nu imi place rozu’.eram naiva.sunt naiva.nu stiu de ce.nu stiu cum.n’are sens.nimic nu are.viata.ziua.noaptea.eu.totul.nimic.punctul.fraza.fericirea.ce e fericirea? e doar o stare de moment? spun “sunt fericit, acum” ? sau “sunt fericit” si atat? tristetea e opusul? poti fi si fericit si trist in acelasi timp?pot sa simt ca plutesc in timp ce ma duc in jos?!acum ce sunt? fericita sau trista?plang sau rad?nu pot sa’mi dau seama.intre?ajuta’ma sa ma descopar.pot zambi trist?pot iubi trecutul?ce e trecutul?e chiar ireversibil?! sunt momente in viata peste care treci, dar zgariindu’te de gardul ce despartea tristetea de fericire raman niste cicatrici.vesnice.niciodata nu vei mai fi cum ai fost.mergi mai departe.dai de alte garduri ce trebuie trecute.unele sunt mici si inofensive.altele sunt ca o operatie.semne adanci si amintiri.nu stim.nici noi nu putem spune cand suntem cu adevarati fericiti.sa ca…o sa inchei spunand ca sunt atat de fericita incat tristetea ma copleseste.