pierdem august 27, 2008

pierdem.si intrebam.de ce mie.de ce eu.ce am facut sa merit asta.toti pierdem cate ceva pana cand si noi ii suntem pierduti cuiva.cu totii disparem.acum.maine.intr’o alta zi de maine.mai devreme sau mai tarziu.nu stim sa apreciem ceea ce avem decat tardiv.cand numai multitudini de picaturi de amaraciune amestecate cu sare si durere mai pot exprima ceea ce simtim.nu rata ocazia!pentru ca intr’o zi si tu vei pierde.vei regreta.vei plange.ca mine.vei dori sa dai timpul inapoi doar pentru o secunda de fericire.vei vrea sa te duci in cautarea “lucrului”pierdut.da nu poti.timpurile nu mai coincid..of..iar timpul.. nimeni nu e scutit de pierderi.nimeni de suferinta.de deziluzie.de rautate.de iubire.de dezamgire.de fericire.de ura.una peste alta…traim pentru a naviga prin sentimente.pentru a nu ne pierde de noi insine.totul se naruie.toti..murim.

dezamagirea. august 27, 2008

fac tot ceea ce e legat de dezamagire. mereu dezamagesc.parinti.prieteni.profesori.animale.ma simt un destrugator.de oameni.de suflete.ma adun ca un nor negru de ploaie si ma revars sub forma de furtuna asupra fericirii.sunt ca un detector de zambete.le necesit.nu le cer.le fur.las sufletul pustiit.involuntar.inexplicabil.incapabil om ce sunt!pot opri dezamagirea.dar nu stiu cum.pot scapa de acel nor.dar nu stiu cum.dezamagirea nu e dureroasa.e amara.si acra.si un pic sarata.provoaca in cantitati mici o incomensurabila tristete.dar oare nu suntem toti asa?nu toti dezamagim?provocam ravagii in sufletele oamenilor pentru ca apoi sa lipim un banal pansament cu titlul: “scuza’ma”?!nu vreau sa mai fiu asa..vreau sa cresc in ochii oamenilor nu sa decad.sa’mi zica “felicitari”, nu “m-ai dezamagit”.sa dau zambete, nu sa le fur..sa..sa fiu altfel decat sunt.

ligheanul august 27, 2008

e intuneric.nu vad nicio lumina.oare sunt cu capu’n jos?stiu unde sunt.ma aflu intr’un abis al singuratatii. pe fundul unui ocean.acolo unde, nimeni nu ar putea supravietui vreodata. paradoxal nu duc lipsa de prieteni.ci de tine..doar ca timpul are din nou ceva de zis..si’a pus arzatoarea amprenta si asupra noastra.ne’a schimbat… vreau doar sa’mi gasesc luminita calauzitoare si sa scap de ‘ligheanu’ de probleme ce cade neincetat asupra mea.. genunchii ne mai suportand greutatea..cedeaza. umerii se declara invinsi. pot sa’mi simt fata lipita de aleea rece. respir incet. uneori intretaiat. problemele si singuratatea sunt prea apasatoare.ar trebui sa ma ridic. sa trec peste. sa o iau, poate, de la capat. nu pot. o forta indezirabila, inepuizabila ma tintuieste..pentru moment respiratia isi mareste ritmul.. bataile sacadate ale inimii incetinesc in timp ce singuratatea mea prinde contur.. doar inspir.expir.sunt nevoia sa inchid ochii.sa ma intorc in timp.sa elimin singuratatea…dar nu pot..tot ce fac este sa ma afund intr’un somn lung..lung si apasator

vreau.. august 27, 2008

Vreau..Sa m contopesc cu picaturile de ploaie ce se preling p firele blonde de par unduindu’se dupa acestea…Vreau..Sa fur
mireasma ce’o emana fiecare strop ce atinge asfaltu.. Vreau sa pot sa pic cu o viteza inestimabila..S a m lovesc d tine.. Si sa dispar.. Sa ma privesti cum vin si ma scrug pe trupul tau pana ce raceala mea ti’l va infiora.. Vreau.. Sa devin una cu marea, sa ma las purtata de valurile ce se sparg in tarmul fierbinte.. Vreau sa fiu atat de rece incat de fiecare data cand te ating sa te ard. .Vreau.. ca fiecare strop mirobolant ce fuzioneaza cu pamantul uscat..sa fie o parte din mine..

toropeala august 27, 2008

ploua.fiecare picatura pare o lacrima a unui suflet..intr’o latenta stare de oboseala..plange..lin..fara trepidatii..uniform.uneori mai vine vantul ca un spulberator de sperante.eu stau.ma ploua.simt picatura cu picatura cum imi strapunge pielea.fiecare strop e un alt ac ce’si infinge varfu prea ascutit..si plin de rugina…lasandu’ma uda…si rece.ea vine sa ma dezbrace..de sentimente..de trairi..de tot ce inseamna totul pentru mine.picaturile’si maresc numarul.acum suntem mai multi.lacrimile mele nu mai conteaza..doar se alatura unei multitudini de nedescris..pierzandu’se in aceasta..

metamorfoza august 27, 2008

uneori ma simt..ca o pasare colibri inchisa intr-o colivie din sticla…incerc sa ies.ma loves de sticla MULT prea mata pentru a fi vizibila..dau cu o viteza inestimabila si aparent inepuizabila din aripi fara a sti de ce..poate doar sa gasesc o explicatie..o explicatie pentru fiecare secunda..ce’mi pare la 90 de batai distanta… ulterior ma transform intr’un phoenix doar pentru a ma naste din propria’mi cenusa..pentru a’mi da un nou inceput..o noua sansa de a scapa…uneori sticla se crapa lasand aerul si mirosul de proaspat sa patrunda..Atunci..zambesc…tanjind dupa libertatea ce se afla la 90de batai mai departe cu fiecare secunda in plus ce se scurge..sau la o nastere dintr’o cenusa, de data asta, pusa fata in fata cu zborul ‘liber ca pasarea cerului”..

o poza.si noi august 27, 2008

povestea mea se limiteaza la poze.se incadreaza perfect in rama uneia.poze de mine.cu mine.pentru mine…fiecare poza e un nou capitol.un nou inceput.o noua perspectiva.o noua elucidare a unui vechi mister.poza e un eu obiectiv.simplu.fara resentimente..o exprimare sublima si exacta a ceea ce inseamna fericire, tristete, acea clipa, acea secunda cand zambesti la camera, momentul in care apesi pe declansator..cand in mana ta sta sa delimitezi ceea ce e clar de neclar, apropierea de subiect…Oare o poza te poate descrie?te arata asa cum esti defapt?iti arata mai mult interiorul decat exteriorul?ce e defapt o poza?ce suntem noi defapt?suntem mai mult decat un instaneu?decat o banala poza afisata intr’o expozitie?suntem oare mai mult decat o combinatie de culori amestecate pe o foaie usor lucioasa?suntem asemeni unor acuarele ce pe masura ce trece timpul se crapa si isi pierd din intensitate?sunte mai mult decat un praf de stele?decat ramasitele unei explozii ce a avut loc acum milioane de ani?si tu..si eu..sutem DOAR…si atat..